In ghidul care urmeaza, va oferim cateva sfaturi in ceea ce priveste mentenanta unitatilor de disc.

Fara indoiala, Serial ATA ofera cateva avantaje fata de paralel ATA: cablurile cu sapte fire se ataseaza mai repede, permit lungimi mai mari (pana la un metru) si interfera mai putin cu fluxul de aer - permitand crearea unor sisteme de dimensiuni mai mici, mai compacte.

Aceste interfete permit si rate superioare de transfer a datelor. Rata maxima a interfetei paralel ATA este de 133MBps, ceea ce reprezinta valoarea maxima permisa de tehnologie. La frecvente inalte, semnalele transferate pe un fir pot interfera cu celelalte semnale din cablu - un fenomen numit diafonie. Serial ATA nu are astfel de restrictii. Suporta deja rate de 150Mbps, rata va sari mai intai la 300Mbps, apoi la 600Mbps in urmatoarea decada. Exista suficienta largime de banda la dispozitia discurilor, ceea ce permite o rezerva pentru dezvoltarile ulterioare.

In afara de datele transferate, Serial ATA poseda si alte imbunatatiri de performanta, cum ar fi abilitatea de a plasa comenzi intr-o coada de asteptare, dupa care sa le execute, in timp ce unitatea centrala realizeaza activitati separate. Astfel de caracteristici probabil ca au contribuit la performantele ridicate ale celor doua unitati Serial ATA luate in considerare in evaluarile noastre.

RAID inseamna viteza marita la pret mic

Pentru cel mai mare salt de viteza intr-un proces de upgrade al unitatii de hard disc, conectati doua unitati de hard disc printr-o placa RAID, cum ar fi TX2000 de la Promise (pentru unitati paralel ATA) sau S150 TX4 (pentru unitati Serial ATA). Intr-un proces numit striping, placa trateaza cele doua unitati ca una singura, dubland atat numarul total de cabluri necesare pentru transportul datelor, dar si numarul de capete de citire/scriere ce pot fi folosite pentru extragerea si stocarea datelor. Procedura de striping a dus la un salt comod de performante in testele noastre recente. RAID furnizeaza un avantaj major atunci cand lucrati cu fisiere grafice, audio sau video de dimensiuni foarte mari. Pe de alta parte, daca ceea ce faceti este doar deschiderea si inchiderea de fisiere mici, nu veti putea beneficia de avantajul tehnologiei RAID.

Placile RAID aduc un cost suplimentar. Cardurile Promise utilizate de noi au pretul in jur de 100USD, desi unele placi pot cobora pana sub 20USD. In plus, trebuie sa cumparati doua unitati, desi puteti adesea cumpara o pereche de unitati mai mici pentru cam acelasi pret pe care il dati pe o singura unitate, cu capacitatea echivalenta.

Un alt cost al solutiei RAID este timpul de cautare usor mai mare, datorita faptului ca circuitul controler trebuie sa urmareasca datele stocate pe cele doua discuri. Aceasta scadere a performantelor apare doar in cazul cautarilor de fisiere pe disc, pe care probabil nu le veti sesiza.    

Performantele unitatilor de disc depind nu numai de viteza cu care datele sunt citite si scrise pe/de pe platanele discurilor, ci si de viteza cu datele sunt comunicate restului sistemului. Iata cativa factori care afecteaza marimea traficului de date.

Controlerul. Cipul care trimite comenzi catre unitate pentru a stoca si extrage date. Un controler RAID poate extrage date de la doua sau mai multe unitati in mod simultan, permitand un trafic marit de date.

Interfata. Protocoalele si componentele hardware care servesc drept canal de date. Interfata paralel ATA pe cablu panglica (sus) poate transfera date cu pana la 133 MBps. Serial ATA (jos) va atinge la un moment dat 600MBps.

Bufferul. Memoria care stocheaza datele pe care unitatea centrala le va cere in curand. Cu cat bufferul este mai mare, cu atat cantitatea de date extrase in avans va fi mai mare.

Unitatile de hard disc sunt dispozitive mecanice, deci pot fi afectate de disfunctii. Chiar daca nu faceti regulat copii de rezerva, puteti sa salvati datele atunci cand discul a murit. Daca sesizati semne ciudate, cum ar fi mesaje de eroare precum "Disk Boot Failure" sau caractere fara sens acolo unde ar trebui sa existe o lista de fisiere, este momentul sa luati o decizie. Puteti inca sa recuperati datele folosind instrumente pe care le aveti la indemana (insa numai daca discul nu are o problema fizica). Sfaturile care urmeaza au in vedere simptome uzuale.

Zgomote ciudate. Daca unitatea dumneavoastra face zgomote neobisnuite pe care nu le-ati mai auzit inainte, unitatea dumneavoastra se poate sa fi suferit o "cadere de cap" (in care un cap de citire/scriere zgarie un platan al discului) sau o alta problema mecanica ce va distruge din ce in ce mai multe date, pe masura ce discul va continua sa se roteasca.

Cea mai sigura metoda de abordare atunci cand datele sunt in pericol este aceea de a opri sistemul si de a apela la un serviciu de recuperare a datelor. Aceste servicii, in cazul in care este necesar, vor dezasambla unitatea intr-o camera speciala pentru a recupera datele de pe disc.

Daca datele dumneavoastra nu sunt chiar atat de valoroase si puteti inca accesa fisierele, se poate sa mai aveti sanse ca discul sa continue sa functioneze, timp in care puteti incerca sa recuperati cele mai importante fisiere pe alte suporturi, inainte ca discul sa crape.

Date corupte. Daca unitatea functioneaza normal, insa fisierele lipsesc sau sunt corupte, probabil ca aveti probleme cu tabela de fisiere sau directorul de disc. Un virus poate fi deja activ sau poate ca pe disc au aparut sectoare avariate (portiuni de cluster care nu mai stocheaza datele in mod fiabil, ceea ce le face inutilizabile). Sectoarele defecte indica o defectiune iminenta la nivelul unitatii. Incercati sa folositi aplicatii de recuperare care ruleaza de pe CD-Rom sau floppy, cum ar fi R-Studio Agent Emergency de la R-Tools (componenta a pachetului de retea R-Studio). Acesta recupereaza datele prin citirea informatiei incluse in fisiere, si nu a celei din directoare sau tabele de fisiere. Intotdeauna recuperati datele pe un al hard disc sau pe un suport amovibil. Dupa aceea, rulati un program antivirus si un verificator de disc pentru a identifica erori sau sectoare defecte. Daca gasiti astfel de sectoare, rescanati la cateva zile - daca apar din ce in ce mai multe, este timpul sa cumparati o noua unitate.

Cabluri defecte. Daca sistemul dumneavoastra nu mai porneste, iar discul s-a oprit definitiv, este posibil sa aveti probleme cu cablurile sau conectorii. Mai intai, verificati faptul ca toate conexiunile sunt sigure, fara pini indoiti sau rupti. Apoi incercati diferite cabluri (le puteti interschimba cu cele ale unitatii de disc optice IDE). In unele cazuri, problema poate proveni din conexiuni defectuoase in interiorul sursei de alimentare. Pentru a verifica, plasati unitatea in alt sistem, in cazul in care aveti asa ceva la indemana. Nu testati o unitate noua in sistemul dumneavoastra defect pana cand nu sunteti sigur ca nu sistemul a produs defectele unitatii de disc.

Chiar daca sistemul dumneavoastra costa 400USD sau 4.000USD, cea mai valoroasa componenta sunt datele stocate pe disc, fie ele fisiere financiare sau de afaceri, o viata de om in fotografii sau chiar o carte ce va fi in topul librariilor. Sfaturile urmatoare explica cum sa mentineti unitatea intr-o stare buna de sanatate si cum sa sesizati problemele inainte ca ele sa apara.

Impartiti discul

Fiecare unitate fizica de hard disc trebuie sa fie configurata initial intr-una sau mai multe partitii. Fiecare partitie contine o tabela care defineste cat de mult si care parte din disc este cuprinsa in acea partitie, precum si tipul de sistem de fisiere utilizat. Puteti asigna tot spatiul de pe disc unei singure partitii (unitatea C:) sau sa-l divizati in mai multe partitii (C:, D:, E:, s.a.m.d.) pentru a va organiza fisierele mai bine sau pentru a putea rula mai multe sisteme de operare diferite, cum ar fi Windows sau Linux, fiecare delimitat in propria partitie. Pastrarea sistemului de operare in partitia sa - separat de programe sau date - permite si reformatarea facila a partitiei, precum si reinstalarea sistemului de operare (singurul remediu in cazul unor infectii virale sau a unor probleme software) fara a distruge alte date. In fine, puteti preveni fragmentarea fisierului de swap sau paging prin plasarea lui in propria partitie, utilizand setarile din Windows pentru Virtual Memory.

Cele mai multe aplicatii de instalare care insotesc kiturile de hard disc va permit sa configurati partitiile pe un disc nou. Altfel, puteti sa utilizati un program sub DOS - Fdisk - sau utilitarele incluse in Windows. Pentru a face modificari unui disc ce contine deja date, utilizati un program precum Partition Magic de la PowerQuest sau Partition Commander de la V Communication, ambele va vor permite crearea, redimensionarea si mutarea partitiilor fara a afecta continutul discului dumneavoastra. Pentru a fi sigur, ar trebui totusi sa realizati copii de rezerva pentru datele dumneavoastra inainte de a trece la actiunea de partitionare. Orice anomalie software sau de sistem in timpul unei operatii poate duce la pierderea accesului la date. De exemplu, o hiba in PartitionMagic 8.0 a facut din sistemul nostru unul nebootabil.

In functie de versiunea de Windows, fiecare partitie utilizeaza unul sau trei sisteme de fisiere - FAT16, FAT32 sau NTFS - pentru a determina cum sunt stocate, numite si organizate fisierele intr-o partitie. Cel mai vechi dintre cele trei sisteme, FAT16, limiteaza fisierele si partitiile la 2GB; FAT32 limiteaza fisierele la 4GB, desi partitiile pot fi pana la 2TB. NTFS este cel mai flexibil dintre cele trei sisteme, pentru ca permite dimensiuni de fisiere de pana la 16 miliarde GB (16EB - Exaocteti). Doar Windows XP, 2000 si NT recunosc NTFS.

O modificare pe care o puteti face in sistemele NTFS si FAT este setarea dimensiunii unui cluster - unitatea fundamentala de stocare a datelor pe disc - de la 1kB la 64kB in NTFS si FAT32 si de la 512B la 64kB in cazul FAT16. Cluster-ele de dimensiuni mai mici necesita mai putin spatiu, deoarece fiecare fisier (chiar daca are doar 1B) utilizeaza un cluster si lasa aproape intotdeauna acest cluster doar partial folosit. Cu toate acestea, PC-urile pot citi cluster-ele de dimensiuni mari mult mai repede, sporind performantele unitatilor de disc. Sfatul nostru? Utilizati cluster-e de 32kB sau 64kB, numai daca nu sunteti intr-adevar in criza de spatiu. Utilitarele de partitionare mentionate mai sus va permit sa setati sistemul de fisiere si dimensiunea de cluster pe o partitie noua.

Un fisier fragmentat este acela ale carei cluster-e nu urmeaza unul dupa celalalt - un efect inevitabil, din moment ce fisierele sunt frecvent citite, modificate si rescrise pe disc. Un utilitar de defragmentare rearanjeaza datele de pe disc pentru a face clusterii unui fisier sa apara in mod contiguu. Ca urmare, discul poate citi datele mai repede - avantaj mai putin sesizabil in cazul discurilor de azi, deosebit de rapide - si puteti recupera datele si fisierele sterse mult mai usor. Unele aplicatii de defragmentare pot reorganiza si reloca fisierele utilizate mai frecvent, in zona rapida, dinspre periferia discului, astfel incat sa se incarce in memorie mai repede. In testele noastre efectuate pentru astfel de utilitare, nu am scos la iveala nici o dovada concludenta ca defragmentarea imbunatateste performantele.

Windows 2000 si XP urmaresc in mod automat tranzactiile cu fisiere NTFS si inlocuiesc cluster-ele defecte. Aceste sisteme de operare includ utilitare de defragmentare pentru mentenanta manuala. Daca utilizati Windows Me, 98 sau 95, cu toate acestea, un utilitar diferit, cum ar fi Speed Disk din Norton System Works de la Norton sau JetDefrag din Fix-It Utilities de la V Communications lucreaza mai repede fata de utilitarele incluse in versiunile vechi ale sistemelor de operare.