Garbovit de-atata drum, cu sacul greu, plin cu bomboane si clementine, a ajuns si la noi in scoala, mos Nicolae. Pentru copiii neascultatori mosul a adus si o nuieluta :).
A venit pe nepregatite, asa ca unii dintre noi n-au stiut cum sa reactioneze! Trebuie sa invatam sa primim si sa daruim! Oricate probleme am avea, sa nu uitam sa ne bucuram!
Ii multumim mosului pentru ca nu ne-a uitat, si-i promitem ca vom fi cuminti si ascultatori, cu mentiunea ca il vom astepta in fiecare an.
Multumim, mosule!
p.s.
Ca sa-l parafrazez pe Nicolae Steinhardt, spun si eu „daruind vom dobandi”. Nu m-am gândit vreodata ca atunci cand sadesc o picatura din sufletul meu in sufletele copiilor, aceasta se va transforma in ploaie de nestemate.
Fara sa astept, mosul mi-a facut cel mai frumos cadou. Nu valori materiale, ci valori sufletesti care vor dainui si dincolo. Intr-o lume in care nu mai avem timp pentru nimeni si pentru nimic, doi copii, asa cum imi place mie sa spun – Mihaela si Marius din clasa a XII-a A, promotia 2009 – si-au facut timp pentru mine, profesoara lor. Ma asteptau in fata clasei, langa fereastra si cand s-au intors mi s-a pus un nod de emotie in gat. O craciunita statea pitita in bratele lor pentru mine. Am avut un sentiment de noblete, ca n-a fost in zadar. Imi place ce fac, imi place sa ard pentru profesia pe care mi-am ales-o nu intamplator – parintii mei, rudele mele au fost sau sint cadre didactice; dar nu mi-e frica nici de ziua de maine, pentru ca asa cum stim ne asteapta vremuri grele in invatamant. Cand voi trage linie in aceasta activitate, sper ca voi putea spune – da, eu mi-am facut datoria.
mag